expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

Hai la noi pe Facebook!

duminică, 15 decembrie 2013

Senzatia de sufocare din atacurile de panica



O parte importanta a atacurilor de panica, care ne creaza un disconfort foarte mare si care ne da impresia ca starile pe care le experientiem ar fi mult mai grave decat sunt ele in realitate, este hiperventilatia, adica acea senzatie ca nu ne mai ajunge aerul.

Ce se intampla defapt in corpul nostru in acel moment? Pentru a intelege asta, trebuie sa intelegem ca in mod normal in corpul nostru este o balanta la nivelul sangelui intre Oxigenul inspirat si Dioxidul de carbon expirat. Chiar si atunci cand facem exercitii fizice aceasta balanta ramane echilibrata, pentru ca desi inspiram mai des, deci inhalam mai mult oxigen, acesta este folosit la nivel muscular pentru a sustine efortul fizic, si expiram de asemenea mai des, eliminand deci dioxid de carbon mai mult. 

Cam acelasi lucru se intampla si atunci cand suntem anxiosi, nervosi: inspiram mai mult oxigen, dar pentru ca nu depunem nici un efort fizic (ca atunci cand facem sport) acest exces de oxigen nu este folosit (la nivelul muschilor) si nu se produce cantitatea de dioxid de carbon echivalenta (adica tot mare) insa noi expiram mai des. Practic expiram dioxid de carbon mai mult decat corpul nostru produce in acele momente, astfel ca nivelul sau in corp ramane in minus, creand un dezechilibru al Ph-ului in sange, facandu-l mai alcalin. De aici vin si alte simptome prezente in atacul de panica: tremuraturi ale mainilor, transpiratia palmelor, furnicaturi la nivelul degetelor. 

Acest dezechilibru, plus simptomele aferente ne sperie. Asta ne face sa incercam sa compensam cumva, (pentru ca fie nu cunoastem acest mecanism, fie nu il intelegem) si tragem mai mult aer in plamani si practic lucrurile se agraveaza si mai tare.

Oricat ar parea de naiv, singurul lucru pe care il putem face este sa ne echilibram respiratia, sa ne calmam prin exercitii de respiratie care sunt foarte usoare si la indemana oricui. Un exemplu ar fi urmatorul:


  • Intindeti-va sau asezati-va intr-o pozitie confortabila. Puteti sa inchideti ochii daca doriti

  • Inspirati pe nas constant si incet pana numarati la 4 in gand

  • Tineti-va respiratia timp de 2 secunde

  • Expirati pe gura, pana numarati in gand la 4, la fel de incet si constant cum ati inspirat

  • Repetati exercitiul cel putin 1 minut

Mecanismul este simplu, si tocmai pentru ca poate aparea foarte usor, ne asteptam ca oricand sa survina un nou episod. Pe langa acesta, gandurile care insotesc tot procesul, eventual puse in legatura si cu un eveniment declansator, ne pun in garda pentru un nou atac de panica. 

Daca va confruntati cu astfel de stari neplacute, nu ezitati sa luati legatura cu un specialist pentru a le discuta, intelege si rezolva.

luni, 9 decembrie 2013

Inteligenta Emotionala si Agresivitatea




Emotional Intelligence and Aggression

Roxana-Ioana Hosu*, Laura Elena Nastasa**

* student at Transylvania University of Brasov / Faculty of Psychology and Science of Education / Psychology, Str. N. Bălcescu 56, Braşov
**Faculty Lecturer PhD Candidate at Transylvania University of Brasov / Faculty of Psychology and Education Sciences, Str. N. Bălcescu 56, Braşov

Abstract
This study aims at identifying the existence of a relationship between the level of emotional intelligence development and aggression in teenagers.
A hundred and twenty students (74 females and 46 males) have participated into the study.
The tests used in the present study included: three tests on emotional intelligence - Wood and Tolley (2003), Bar On and Goleman (adapted by Roco, 2001), Segal (1997), the Schutte Self Report Emotional Intelligence Test (Schutte et al., 1998), and the Eysenck Impulsiveness Questionnaire (Eysenck, Pearson, Easting and Allsopp, 1985).
The results show that aggression is highly influenced by the level of emotional intelligence development. This information is of utmost importance in counselling of teenagers regarding aggression management.
Key words: emotional intelligence, self-control, self-consciousness, empathy, aggression.

1. Cadrul conceptual
Pornind de la lucrările lui Mayer şi Salovey, D. Goleman (1995) a definit inteligenţa emoţională ca fiind capacitatea unei persoane de a-şi recunoaşte propriile emoţii şi sentimente, precum şi pe ale celorlalţi, de a se motiva şi de a avea un bun management a propriilor impulsuri spontane dar şi a celor apărute în relaţiile interpersonale (Goleman, 2004, p. 318.).
În opinia lui Goleman o persoană cu inteligenţa emoţională ridicată poate fi capabilă să:
Þ    se motiveze şi să persevereze în faţa frustrărilor;
Þ    îşi stăpânească impulsurile şi să amâne satisfacţiile;
Þ    îşi regleze stările de spirit şi să împiedice necazurile să-i întunece gândirea;
Þ    să fie perseverentă şi optimistă (Goleman, 2001, p. 50).
Având în vedere componentele inteligenţei emoţionale atribuite de principalii teoreticieni, e lesne de înţeles interesul cercetătorilor pentru studierea relaţiei dintre aceasta şi comportament. Au fost investigate astfel posibile influenţe ale inteligenţei emoţionale asupra agresivităţii, sau corelaţia dintre inteligenţă emoţională şi adoptarea unor comportamente de risc.
Rezultatele unor studii preliminarii au indicat că inteligenţa emoţională scăzută are legătură cu implicarea în comportamente autodistructive precum comportamentul inadecvat sau violent, consumul de alcool sau droguri şi/sau tutun (Brackett, Mayer, 2003; Formica, 1998; Rubin, 1999; Trinidad,  Jhonson, 2001), în timp ce o inteligenţă emoţională mai ridicată e asociată cu rezultate pozitive precum comportamentul prosocial, dragostea părintească, egalitatea între semeni şi relaţiile familiale (Mayer, Caruso, Salovey, 1999; Rice,1999; Salovey, Mayer, Caruso, Lopes, 2001). Numeroşi cercetători au considerat că sunt necesare mai multe documentări pe lângă aceste studii pentru a se putea face o constatare asupra criteriului validităţii inteligenţei emoţionale.
Studiile  vizând  asocierea dintre inteligenţa emoţională şi comportamentul agresiv au relevat un pattern unic şi consistent, în sensul că inteligenţa emoţională variază invers cu actele de violenţă din şcoli şi abuzul de droguri (Rubin, 1999; Trinidad, Johnson, 2002). Concluziile studiilor au prezentat acelaşi pattern indiferent de tipul de instrument de măsurare utilizat pentru inteligenţa emoţională, sau de abordarea teoretică a inteligenţei emoţionale de la care au pornit autorii cercetărilor. 
Unul dintre cele mai relevante studii în acest sens este cel realizat de M.M. Rubin. Aceasta a aplicat testul MEIS (Multifactor Emotional Intelligence Scale) şi Scala de Evaluare Comportamentală, versiunea pentru copii (Behavioral Assessment Scale for Children – Reynolds, Kamphaus, 1992) unui număr de 50 de elevi şi profesorilor acestora. Scala de Evaluare Comportamentală are rolul de a identifica gradul de agresivitate verbală şi fizică în mediul şcolar. Fiecare subiect a avut sarcina de a completa Scala de Evaluare Comportamentală, în raport cu comportamentul unui alt coleg pe care îl cunoştea. Evaluarea făcută de către o persoană asupra unui al doilea subiect, a fost corelată cu scorurile obţinute de acesta în urma răspunsurilor date la testul de inteligenţă emoţională. Rezultatele au relevat o corelaţie de           r =  -0,45  între cele două variabile. (Rubin, 1999, apud Mayer, Salovey, Caruso, 2004, p.207).
Rezultatele studiului realizat de K.V. Petrides, N. Frederickson, A. Furnham, privind relaţia dintre inteligenţă emoţională, performanţă academică şi comportament şcolar deviant, asupra unui număr de 901 elevi de gimnaziu a scos  în evidenţă corelaţia negativă dintre inteligenţă emoţională, absenţe nemotivate şi exmatriculări. Autorii subliniază că un „nivel scăzut de eficacitate emoţională, în combinaţie cu impulsivitate ridicată şi abilităţi sociale reduse, pot fi implicate în diverse forme de comportament antisocial” (Petrides, Frederickson, Furnham, 2004, p. 279).
O altă cercetare centrată pe relaţia dintre inteligenţă emoţională şi comportament agresiv a fost realizată de D.G. Swift. Subiecţii, 59 de persoane incluse într-un program de prevenire a violenţei au fost testaţi cu MSCEIT (Mayer, Salovey and Caruso Emotional Intelligence Test). Rezultatele au relevat o corelaţie semnificativă între scoruri mici obţinute la Percepţia emoţiilor şi un nivel ridicat de agresivitate psihologică (insulte şi torturi emoţionale). În mod neaşteptat, Swift a descoperit în urma analizei datelor obţinute că între scoruri înalte la ramura Managementul emoţiilor şi niveluri înalte ale agresivităţii psihologice există de asemenea, o corelaţie semnificativă din punct de vedere statistic. (Swift, 2002, apud Mayer, Salovey, Caruso, 2004, p. 207). Există şi o serie de cercetări empirice care au arătat că inteligenţa emoţională ridicată este asociată cu scăderea agresivităţii adolescenţilor şi consumului acestora de alcool şi tutun (Rubin, 1999; Trinidad, Johnson, 2002).

2. Metodologie
2.1. Ipotezele
A.Cu cât nivelul de dezvoltare al conştiinţei de sine creşte, cu atât nivelul agresivităţii scade, în perioada adolescenţei prelungite.
B. Cu cât nivelul de dezvoltare al autocontrolului este mai ridicat, cu atât nivelul agresivităţii scade, în perioada adolescenţei prelungite.
C. Cu cât nivelul de dezvoltare al motivaţiei este mai ridicat, cu atât nivelul agresivităţii scade, în perioada adolescenţei prelungite.
D.Cu cât nivelul de dezvoltare al empatiei este mai ridicat, cu atât nivelul agresivităţii scade, în perioada adolescenţei prelungite.
E. Cu cât nivelul de dezvoltare al abilităţilor sociale creşte, cu atât nivelul agresivităţii scade, în perioada adolescenţei prelungite.
F.  Nivelul de dezvoltare al inteligenţei emoţionale are o influenţă semnificativă asupra nivelului de dezvoltare al impulsivităţii, în perioada de vârstă cuprinsă între 18 şi 20 de ani.
2.2. Subiecţii implicaţi au fost în număr de 120 de studenţi din anul I de la următoarele specializări: IESC, Alimentaţie şi turism, Medicină şi Ştiinţe Economice.
2.3. Metode de cercetare
A. Pentru evaluarea nivelului de dezvoltare a inteligenţei emoţionale au fost aplicate individual următoarele probe psihologice:
1.              Bateria de teste pentru evaluarea nivelului de dezvoltare a fiecărei componente a inteligenţei emoţionale şi realizarea profilului acesteia (BTPIE) – conţine cinci serii de teste, fiecare vizând câte o componentă a inteligenţei emoţionale: autoreglarea, conştiinţa de sine, motivaţia, empatia,  abilităţile sociale (Wood, Tolley, 2003).
2.              Testul pentru evaluarea inteligenţei emoţionale (TIE) – constă în zece întrebări ce prezintă diverse situaţii / scenarii în care se poate afla o persoană. Completarea testului are în vedere, pe de o parte, asigurarea pe cât posibil a transpunerii subiectului în situaţia respectivă, iar pe da altă parte, alegerea uneia dintre variantele de răspuns din cele patru posibile, care reprezintă modalităţi concrete de a reacţiona în situaţiile indicate de întrebări (Goleman, 1995, adaptat de Roco, 2001).
3.              Testul pentru măsurarea coeficientului emoţional prin intermediul comportamentului (TQE) – alcătuit din 15 itemi, fiecare item având 4 variante de răspuns ce urmăresc identificarea perspicacităţii personale şi a abilităţii proprii  în relaţiile interpersonale. Acestea depind de patru calităţi emoţionale ce stau la baza unui coeficient de inteligenţă emoţională ridicat: conştiinţa emoţională, acceptarea, conştiinţa activă şi empatia. Cele 4 variante de răspuns marchează sectoarele în care persoana mai trebuie să lucreze, punctajul fiind 5 pentru conştientizarea emoţiilor, 2 pentru acceptarea lor, 3 pentru conştientizarea emoţiilor în mod activ, 4 pentru empatie şi 5 pentru un EQ ridicat (Segal, 1997). 
4.              Scala inteligenţei emoţionale (SIE) – dezvoltată de Schutte şi colab. pornind de la abordarea teoretică a inteligenţei emoţionale propusă de Mayer şi Salovey. Scopul scalei îl constituie evaluarea inteligenţei emoţionale privită din perspectivă aptitudinală, prin intermediul unui chestionar autoadministrat. Scala cuprinde 33 de itemi, selectaţi din 62 de itemi iniţiali, generaţi în baza modelului lui Mayer şi Salovey. Răspunsul la fiecare item se acordă în baza unei scale Lickert, în care 1 reprezintă dezacordul total, iar 5, acordul total. În ceea ce priveşte indicatorii psihometrici ai scalei, coeficientul de consistenţă internă alpha Cronbach este de 0,90, iar coeficientul de estimare a fidelităţii test – retest este de 0,78. Validitatea predictivă a fost testată la nivelul populaţiei şcolare americane, scorurile obţinute prin completarea scalei la începutul anului şcolar corelând cu media finală la nivelul r(63) = 0,32, p = 0,01.Scala a dovedit şi o bună validitate discriminativă, dovedindu-se a fi diferită de abilităţile cognitive, măsurate prin intermediul testelor SAT. Din aceeaşi perspectivă, scorurile obţinute la scala IE au fost comparate cu scorurile obţinute prin completarea Inventarului de Personalitate NEO. Scorurile înalte de inteligenţă emoţională au corelat cu deschiderea spre experienţe noi r(22) = 0,54, p = 0,009 şi nu au relaţionat semnificativ cu celelalte patru componente ale modelului Big Five (Schutte et all, 1998).
B. Pentru evaluarea agresivităţii:
1.                           Chestionarul de impulsivitate a fost elaborat de Eysenck, Pearson, Easting şi Allsopp în 1985, adaptat şi etalonat la populaţia românească de A. Clinciu. Instrumentul are 54 de întrebări la care subiectul poate alege fie să răspundă cu DA, fie să răspundă cu NU. Chestionarul cuprinde trei subscale distincte: prima evaluează impulsivitatea, cea de a două – căutarea aventurii iar cea de a treia – empatia. Indicele de consistenţă internă a variantei originale a chestionarului este de 0.84.
2. Testul de evaluare a aresivităţii este alcătuit din 50 de itemi care presupun situaţii de interacţiune socială. Subiecţii sunt rugaţi să lucreze asupra fiecărei întrebări de două ori şi să înregistreze primul răspuns care le vine în minte. În primul rând sunt rugaţi să indice în coloanele care preced situaţiile, cât de nervos sau tensionat s-ar simţi dacă s-ar comporta în modul descris, pe o scală Lickert de la 1 la 5. După ce au trecut o dată prin întrebări, subiecţii sunt rugaţi să revină asupra lor şi să indice în coloanele de după întrebări, cât de des se comportă conform modelului descris, pe o scala Lickert de la 1 la 5.  Scorul general pentru agresivitate se face pin însumarea punctelor de la toate cele 50 de pozitii, atât pentru intensitate cât şi pentru frecvenţă.
3. Rezultate
3.1. Conştiinţa de sine – componenta inteligenţei emoţionale (Wood, Tolley, 2003) şi agresivitatea
Nivelul conştiinţei de sine nu corelează semnificativ nici cu nivelul de dezvoltare al agresivităţii ca intensitate, nici cu nivelul agresivităţii ca frecvenţă, în perioada de vârstă cuprinsă între 18 şi 21 de ani, obţinându-se un coeficient de corelaţie de r =-.12, pentru un prag de semnificaţie de p>.05, pentru agresivitatea ca intensitate şi un coeficientde corelaţie de r =- .02 pentru un prag de semnificaţie de p> .05, pentru agresivitatea ca frecvenţă (tabelul 1).

Tabelul 1 Corelaţia dintre agresivitate şi conştiinţa de sine

Agresivtatea (frecvenţă)
Agresivitatea (intensitate)
Conştiinţa de sine (Wood, Tolley)
Corelaţia
Pearson
- 0,12
- 0,02





3.2. Autoreglarea – componenta inteligenţei emoţionale (Wood, Tolley, 2003) şi agresivitatea
Am obţinut un coeficient de corelaţie de r =-.18 pentru un prag de semnificaţie de p<.05, pentru corelaţia dintre autoreglare şi agresivitatea ca intensitate şi un coeficient de corelaţie de r =-.20 pentru un prag de semnificaţie de p<.05, pentru corelaţia dintre autoreglare şi agresivitatea ca frecvenţă, potrivit rezultatelor prezentate în tabelul 2.   

Tabelul 2 Corelaţia dintre agresivitate şi autocontrol

Agresivtatea (frecvenţă)
Agresivitatea (intensitate)
Autocontrol
(Wood, Tolley)
Corelaţia
Pearson
-0,18(*)
-0,20(*)





3.3. Motivaţia – componenta inteligenţei emoţionale (Wood, Tolley, 2003) şi agresivitatea
Există o corelaţie invers semnificativă între motivaţie şi agresivitate. Am obţinut un coeficient de corelaţie de r=-.66 pentru un prag de semnificaţie de p<.01, pentru corelaţia dintre motivaţie şi agresivitatea ca intensitate şi un coeficient de corelaţie de r =-.15 pentru un prag de semnificaţie de p<.05, pentru corelaţia dintre motivaţie şi agresivitatea ca frecvenţă (tabelul 3).

Tabelul 3 Corelaţia dintre agresivitate şi motivaţie

Agresivtatea (frecvenţă)
Agresivitatea (intensitate)
Motivatia
(Wood, Tolley)
Corelaţia
Pearson
-0,266(**)
-0,151(*)





3.4. Empatia – componenta inteligenţei emoţionale (Wood, Tolley, 2003) şi agresivitatea
Am obţinut o corelaţie invers semnificativă. Pentru corelaţia dintre empatie şi agresivitatea ca intensitate, am obţinut un coeficient de corelaţie de  r = -.23, pentru un prag de semnificaţie p< .01, iar pentru corelaţia dintre empatie şi agresivitatea ca frecvenţă am obţinut un coeficient de corelaţie de r = - .17, pentru un prag de semnificaţie de p< .05 (tabelul 4).

Tabelul 4 Corelaţia dintre agresivitate şi empatie

Agresivtatea (frecvenţă)
Agresivitatea (intensitate)
Empatia
(Wood, Tolley)
Corelaţia Pearson
-0,23(*)
-0,17





3.5. Abilităţi sociale – componenta inteligenţei emoţionale (Wood, Tolley, 2003) şi agresivitatea
Pentru corelaţia dintre abilităţi sociale şi agresivitatea ca intensiatate, am obţinut un coeficient de corelaţie de r=-.00, pentru un prag de semnificaţie de p>.05, iar pentru corelaţia dintre abilităţi sociale şi agresivitatea ca frecvenţă, am obţinut un coeficient de corelaţie de r = -.08, pentru un prag de semnificaţie de p>.05, conform rezultatelor prezentate în tabelul 5.

Tabelul 5 Corelaţia dintre agresivitate şi abilităţi sociale

Agresivtatea (frecvenţă)
Agresivitatea (intensitate)
Abilităţi sociale
(Wood, Tolley)
Corelaţia
Pearson
-0,00
-0,08





3.6. Inteligenţa emoţională (BTPIE - Wood, Tolley, 2003; TIE – Goleman, 1995, Roco, 2001; TQE - Segal, 1997; SIE – Schutte et all, 1998) şi agresivitatea
Þ  Potrivit rezultatelor statistice obţinute, corelaţia este invers semnificativă pentru BTPIE (Wood, Tolley, 2003) şi impulsivitate, pentru care am obţinut un coeficient semnificativ de corelaţie de r =-.20, pentru un prag de semnificaţie de p< .05. Pentru TIE (Goleman, 1995, adaptat de Roco, 2001), pentru TQE (Segal, 1997) şi pentru SIE (Schutte et all, 1998) corelaţia este nesemnificată. Astfel, am obţinut un coeficient de corelaţie de r = -.03 pentru un prag de semnificaţie de p>.05 pentru TIE, un coeficient de corelaţie de r =-.07, pentru un prag de semnificaţie de p>.05 pentru TQE şi un coeficient de corelaţie de r =-.07, pentru un prag de semnificaţie de p>.05, pentru SIE (tabelul 6).
Þ  Corelaţia dintre cautarea de aventură şi inteligenţa emoţională se verifică parţial. Astfel, am obţinut un coeficient semnificativ de corelaţie de r = .21 pentru un prag de corelaţie de p<.01 pentru BTPIE, un coeficient nesemnificativ de corelaţie de r = .14 pentru un prag de semnificaţie de p>.05, pentru TIE, un coeficient de corelaţie nesemnificativ de r =.22 pentru un prag de semnificaţie de  p>.05, pentru TQE şi un coeficient de corelaţie semnificativ de r = .17, pentru un prag de semnificaţie de p< .05, pentru SIE (tabelul 6).
Þ  Pentru corelaţia dintre empatie şi inteligenţa emoţională, am obţinut un coeficient de corelaţie de r =.32, pentru un prag de semnificaţie de p< .01, pentru BTPIE, un coeficient de corelaţie nesemnificativ de r=.11, pentru un prag de semnificaţie de p>.05, pentru TIE, un coeficient de corelaţie semnificativ, de r =.18, pentru un prag de semnificaţie de p< .05, pentru TQE şi un coeficient de corelaţie semnificativ de  r = .29, pentru un prag de semnificaţie de p<.01, pentru SIE (tabelul 6).

Tabelul 6 Corelaţia dintre inteligenţa emoţională şi impulsivitate, căutarea aventurii şi empatie

IE - BTPIE
IE - TIE
IE - TQE
IE - SIE
Impulsivitate
Corelaţia
Pearson
-0,20(*)
-0,03
-0,07
-0,07
Caută Aventura
Corelaţia
Pearson
0,21(**)
0,14
0,07
0,17(*)
Empatie
Corelaţia
Pearson
0,32(**)
0,11
0,18(*)
0,29(**)


4. Concluzii
Conform rezultatelor statistice obţinute, am constatat că la adolescentul cu vârsta cuprinsă între 18-20 de ani, coeficientul inteligenţei emoţionale influenţează agresivitatea. Nivelul ridicat al autocontrolului îi determină pe adolescenţi să răspundă emoţional adecvat situaţiilor variate de viaţă. Autoreglarea constă tocmai în amânarea actului agresiv posibil aici şi acum, într-o activitate care să-i permită adolescentului eliberarea energiei negative fără a prejudicia integritatea fizică sau psihică a acestuia. Adolescentul cu un nivel ridicat al motivaţiei îşi va bloca sau amâna comportamentul agresiv şi va folosi energia psihică în detrimentul atingerii scopurilor propuse. De asemenea, am constatat că există o relaţie direct proporţională între inteligenţa emoţională şi căutarea de aventură şi invers proporţională între aceasta şi impulsivitate. Adolescentul cu un nivel ridicat al inteligenţei emoţionale, va fi mai puţin impulsiv, deoarece are un nivel ridicat al autocontrolului, acesta amânând impulsul în detrimentul luării unei decizii adecvate situaţiei. Căutarea de aventură şi motivaţia, acestea sunt direct proporţionale cu inteligenţa emoţională, astfel, cu cât adolescentul are un nivel mai ridicat al inteligenţei emoţionale, cu atât este mai empatic şi mai dornic să caute aventura.
Prezenta lucrare poate constituii un punct de plecare în iniţierea proiectării şi desfăşurării unor programe centrate pe dezvoltarea inteligenţei emoţionale destinate adolescenţilor care vor avea repercursiuni pozitive asupra gestionării comportamentului agresiv.

References
1.       Brackett, M.A., Mayer, J.D., Warner, R.M. Emotional Intelligence and its relation to everyday behaviour. Personality and Individual Differences, 36, 1387-1402, 2003.
2.       Goleman, D. Inteligenţa emoţională, cheia succesului în viaţă, Ed. Allfa, Bucureşti, 2004.
3.       Goleman, D. Inteligenţa emoţională, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2001.
4.       Mayer, J., Salovey, P., Caruso, D. Emotional Intelligence: Theory, Findings and Implications. Psychological Inquiry, 15 (3), 197-215, 2004.
5.       Petrides, K.V., Frederickson, N., Furnham, A. The role of trait emotional intelligence in academic performance and deviant behavior at school. Personality and Individual Differences, 36, 277-293, 2004.
6.       Roco, M. Inteligenţa emoţională şi creativitatea,  Ed. Polirom, Iaşi, 2004.
7.       Sălăvăstru, D. Violenţa în mediul şcolar. in Ferreol, G., Neculau, A. Violenţa. Aspecte psihosociale, Ed. Polirom, Iaşi, 2003.
8.       Schutte, N.S., Malouff, J.M., Hall, L.E., Haggerty, D.J., Cooper, J.T., Golden, C.J., Dornheim, L. Development and validation of a measure of emotional intelligence. Personality and Individual Differences, 25, 167-177, 1998.
9.       Segal J. Dezvoltarea inteligenţei emoţionale,  Ed. Polirom, Iaşi, 2000.
10.    Wood, R., Tolley, H. Inteligenţa emoţională prin teste. Cum să vă evaluaţi şi să vă creşteţi  inteligenţa emoţională, Ed. Meteor Press, Bucureşti, 2003.

Inteligenţa emoţională şi agresivitatea

Rezumat
Această cecetare îşi propune identificarea existenţei unei relaţii între nivelul de dezvoltare al inteligenţei emoţionale şi agresivitatea la adolescenţi.
Au fost implicaţi 120 de studenţi, 74 de sex feminin şi 46 de sex masculin.
Bateria de teste folosită a cuprins: trei teste de Inteligenţă Emoţională - al lui Wood şi Tolley (2003), al lui Bar On şi Goleman (adaptat de Roco, 2001), al lui Segal (1997), Scala IE a lui Schutte şi colab. (1998) şi Chestionarul de impulsivitate al lui Eysenck, Pearson, Easting şi Allsopp (1985).
Rezultatele indică faptul că exprimarea agresivităţii este influenţată de nivelul de dezvoltare al inteligenţei emoţionale. Aceste informaţii pot avea un rol important în consilierea adolescenţilor privind gestionarea agresivităţii.