expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

Hai la noi pe Facebook!

vineri, 19 decembrie 2014

Implicarea copiilor in divort



   Divortul este o separare care se petrece intre doi oameni, dar mai mult decat atat daca acesti doi oameni au copii, putem considera potrivit ca aceasta separare are loc intre mai mult de doi oameni, pentru ca cel mai probabil copiii vor locui cu unul dintre parinti, nu vor mai locui toti sub acelasi acoperis. Astfel ne referim aici la separare din punct de vedere fizic, deoarece cei doi soti oricum vor ramane parintii acelor copii si ar fi de dorit ca niciunul dintre ei sa nu se separe intr-adevar de copiii sai. Un divort este o schimbare, nu un final, adica relatia dintre soti se schimba, ar fi de dorit ca cea dintre parinti si copii sa ramana pe cat posibil neschimbata. Vom enumera in continuare cateva lucruri pe care ar fi indicat sa le facem, respectiv sa le evitam in perioada divortului, ba chiar dinainte ca acesta sa aiba loc.

   In primul rand sa demitizam ideea conform careia copiiilor trebuie sa le spunem cat mai putine lucruri. Asa cum am sugerat si cand este vorba de moartea cuiva apropiat, vezi aici, cei mici trebuie, si au nevoie sa stie cat mai multe despre ceea ce se petrece, desigur pe intelesul lor, pentru a evita confuzia si crearea de diverse ganduri anxioase create din lipsa de informatii. E foarte important sa fim sinceri, pe cat posibil ambii parinti sa fie de fata cand copilului i se expune situatia separarii, dar nu ca pe un fapt ci ca pe un proces din care face si el parte. Daca parerile despre motivele care duc la divort sunt diferite intre soti, fiecare isi poate expune punctul de vedere, fara a-l pune pe copil in situatia de a arbitra, ci mai degraba ca pe o discordanta de pareri. Studiile arata ca se adapteaza mai usor la divort, copiii care afla mai devreme despre asta, care vorbesc despre subiect si care asista la o relatie normala, amicala a parintilor sai.

   Pentru ca cei mici au nevoie de predictibilitate si de rutina, e bine sa le vorbim despre ce se va intampla, cum vor sta lucrurile ulterior divortului, cu cine vor locui, cat de des isi vor vedea celalalt parinte, si facem tot posibilul ca lucrurile sa se petreaca asa cum am preconizat. Ne dorim astfel sa evitam experimentarea anxietatii de separare. Minimizam cat se poate de mult schimbarile, daca de exemplu au schimbat deja locuinta, sa nu mai schimbe si scoala. De asemenea, chiar daca nu mai formati o familie, regulile si traditiile cu care acestia au fost obisnuiti in familie, sa fie mentinute. Tranzitia de vizite catre parintele plecat se va face treptat, iar sarbatorile, zilele de nastere sau alte ocazii speciale vor fi tratate in asa fel incat sa-i fie implinite nevoile fiecarui copil. Incearca sa ceri cat mai putine informatii despre timpul petrecut cu celalalt parinte, desi copilul isi va exprima calitatea acestui timp in termeni de “lucruri facute impreuna”, si mai mult decat atat nu impune restrictii referitoare la relatia lor. Daca ai ingrijorari legate de lucruri nepotrivite care se pot petrece sau legate de siguranta sa, discuta direct cu sotul/sotia. In unele cazuri asteapta-te la manipulari de genul “Tata/mama ma lasa sa fac asta”, nu ceda daca consideri ca e nepotrivit pentru el. Se comporta precum jucatorii din cazinouri: desi stiu ca nu de fiecare data cand baga o moneda in aparat, va scoate profit, tot incearca. Un alt aspect important ar fi sa incerci sa nu supracompensezi, din diverse motive: te simti vinovat, petreci putin timp cu el etc. Studiile arata ca e posibil ca dupa divort sa fie o relatie mai buna intre parinti si copii, pe de o parte pentru ca trece perioada tensionata a separarii, dar si pentru ca toti cei implicati realizeaza mai mult decat inainte importanta relatiei lor. In mare, tiparul de relatie se pastreaza, adica daca a existat o buna comunicare, o relatie deschisa si echitabila, ea va fi la fel, sau asa cum tocmai am spus, se poate imbunatati.

   Mare atentie la pozitia in care ii punem pe copii, nu ii transformam in mesageri sau spioni, si nu ii folosim ca si aliati. De asemenea trebuie evitat sa discutam aspecte neplacute, care pe noi ca adulti ne-au deranjat la sot/sotie, de fata cu cei mici, acelasi lucru il vor face si bunicii sau alti membrii ai familiei care si-ar putea exprima diverse pareri negative. Nu discreditam/criticam deci celalalt parinte in fata copilului! Ideal ar fi sa se creeze un parenting plan intre cei doi soti, absolut toate deciziile cu privire la copii sa fie luate impreuna, in special cele legate de aducatie.
Pe cat posibil, ii tinem pe cei mici departe de aspectele legale ale separarii, de avocati si de sali de judecata.

   E nevoie sa ii incurajam pe copii sa-si exprime emotiile: pot fi furiosi, ingrijorati, tristi. Facem acest lucru prin puterea exemplului, am exemplificat pe larg aici. De asemenea vor dori sa puna intrebari, oferiti-le ocazia sau cereti-le direct sa va intrebe orice vor sa stie. Incurajati-i astfel incat sa evitati sa creada ca va supara intrebarile lor, ca sunt lucruri “pe care copiii nu trebuie sa le stie” sau lucruri pentru care sa se simta vinovati. Daca nu reusiti sa discutati cu ei deschis sau daca observati schimbari comportamentale ingrijoratoare, nu ezitati sa luati legatura cu un specialist. Chiar si dumneavoastra e posibil sa aveti nevoie de suport suplimentar in aceasta perioada si este in regula sa simtiti aceasta nevoie.

   Pe cat posibil, ii ajutam pe copii sa-si creeze mecanisme de adaptare la situatie, in primul rand, asa cum am spus mai sus, e bine sa se discute despre asta, nu le interziceti sa vorbeasca despre situatie cu un prieten, bunic sau alta persoana in care are incredere. Daca dumneavoastra aveti sentimente de rusine de exemplu, nu le proiectati asupra copilului. Putem cauta cazuri similare in jur si daca este potrivit, le putem folosi ca si exemple. Impartasirea experientelor, a trairilor, face situatia sa fie perceputa ca fiind mai “normala”, poate ca ati simtit acest lucru pe prorpia piele in discutiile cu prietenii care au trecut prin experiente similare cu ale dumneavoastra. Va cunoasteti cu siguranta foarte bine copiii, stiti cum au reactionat in alte momente tensionate si cum au facut atunci fata, folositi experientele trecute pentru adaptarea actuala.

   Un astpect important este decizia ulterioara a unuia dintre parinti, sau chiar a ambilor, de a intra intr-o noua relatie. Lucrurile functioneaza pe acelasi principiu: spune-i copilului, ofera-i detalii in special despre ce se va schimba in viata voastra, si nu il forta sa tina secret. Dar inainte de astea asigura-te ca esti vindecat/a dupa divort si ca esti convins/a ca e momentul si omul potrivit.
In tot acest proces de divort, cand exista copii, trebuie deci sa fim foarte atenti la nevoile lor, care sunt in principal: de a se simti in siguranta, de a fi valorificati si ascultati, de a avea o baza de siguranta - un camin (de preferat, nu doua), de petrecere a timpului liber cu prieteni de varsta lui, de a alege ce sa faca in timpul liber, de a simti iubirea ambilor parinti, si de a petrece timp cu ambii parinti. 

   Sa nu uitam ca divortul nu este un esec, este o schimbare, in multe cazuri chiar o posibilitate de dezvoltare, de crestere si autocunoastere.




Bibliografie selectiva:
Butler, I., Scalan, L., Robinson, M., Douglas, G., Murch, M., 2003, Divorcing children, Jessica Kingsley Publishers, London and New York;
Cantelo, A., 2007, It’s no big deal really – A parent’s guide to making divorce easy for children, Fusion Press, London;
Long, N., Forehand, R., 2002, Making divorce easier on your children – 50 Effective ways to help children adjust, Mc-Graw Hill, USA;

 

luni, 24 noiembrie 2014

Cum sa faci depresie:


  La o simpla cautare pe google dupa cuvantul cheie “depresie” vom gasi foarte multe informatii, unele adevarate, altele mituri, unele venite de la specialisti, altele de la oameni care isi dau cu parerea fara a fi foarte informati, insa majoritatea sunt de natura sa ne invete cum sa scapam de depresie, cum sa o depasim, in 10 sau mai multi pasi. 
  Eu iti voi spune acum, cum sa faci depresie. Adica daca nu stii ce-i aia, si vrei sa afli, sunt cateva lucruri pe care, daca le faci cu rigurozitate si insisti in a le repeta, poti cu usurinta sa intri in statisticile legate de depresie, care arata ca 1 din 5 oameni fac la un moment dat in viata lor o forma de depresie, din pacate. Nu este un lucru de dorit, desi daca te incapatanezi sa faci urmatoarele iti cresti posibilitatea de a experimenta neplacuta stare:

  • Incearca sa te invinovatesti pentru tot ce se intampla in viata ta (sau chiar si a celor din jur), sa cauti mereu motive pentru care ai putea considera ca ai avut o mica influenta negativa in mai toate situatiile neplacute. Ignora toate motivele contra care vin de la cei cu care discuti, sau care iti trec chiar tie prin minte, si lasa scenariile de autoblamare si autoinvinovatire sa creasca pana devin credibile.
  • Asemenea sa faci cu orice fel de ganduri “negre”, sa le repeti pana le crezi, sa refuzi sa le contrazici, eventual sa le cauti surate.
  • In toata perioada asta sa incerci sa te insingurezi, sa te indepartezi de prieteni si familie, iar cand te intalnesti cu ei sa te lamentezi, sa participi doar la discutiile in care subiectele principale sunt despre: neajunsuri, neplaceri, evenimente neplacute, stres etc. 
  • Eventual sa stai cat mai mult timp treaz, adica sa-ti reduci timpul alocat odihnei, somnului din timpul noptii in special, sa nu-ti lasi mintea sa ia pauza, fa-o sa croseteze mereu ganduri negative.
  • Oboseste-te atat de tare incat sa nu te mai poti concentra la locul de munca, la discutii cu cei din jur sau chiar la lucruri simple de zi cu zi, cum ar fi alegerea garderobei, care oricum poate fi aceeasi cateva zile bune la rand, tot haine sunt… Si cand simti ca-ti scapa lucrurile de sub control, agita-te putin, mai cauta niste motive de vinovatie sau care sa te faca sa te simti inutil, si incearca sa intri cat mai mult in starea aia de tristete profunda in care orice iti facea placere inainte nu-si mai gaseste sensul acum. Astfel renunti treptat la hobby-uri, la nimicuri care iti ofereau satisfactie sau iti aduceau alte beneficii.
  • Ca sa te ajuti si mai mult sa-ti menti o stare de oboseala, fatigabilitate, incearca pe langa privarea de somn, sa mananci cat mai putin si cat mai nesanatos, fortandu-te sa slabesti considerabil intr-un timp foarte scurt, ca si cand participi la concurs cu vreo dieta stupida. Sau dimpotriva, daca ti se pare mai avantajos, mananca oricand, orice, oricum, si pune cateva straturi pe tine pentru anotimpul rece.
Da, ceea ce am scris aici e un *pamflet si trebuie tratat ca atare dar trebuie mai ales trebuie tratate cu atentie toate aceste aspecte. Nu e greu sa intri intr-o stare depresiva, nu are legatura cu nivelul de inteligenta si nici cu statusul social. Are legatura cu eforturile pe care le facem pentru a interpreta intr-un anume fel situatiile cu care ne confruntam. Nu facem aici referire la contextele dificile de viata care ne pot inpinge spre simptome depresive.

*PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară în versuri sau în proză, cu caracter satiric, intr-un limbaj violent și agresiv. – Din fr. pamphlet. Sursa: DEX 2009



marți, 18 noiembrie 2014

Capcane psihologice

Desi de cele mai multe ori avem incredere in propriul rationament, exista anumite biasari cognitive usor sesizabile care ne saboteaza defapt aceasta judecata impecabila. Un articol publicat de curand pe site-ul Psychologytoday.ro (Ronald E. Riggio) ne subliniaza cele mai des intalnite capcane psihologice / biasari cognitive prezente la majoritatea oamenilor. 

Biasarea retrospectiva:
Una dintre cele mai intalnite biasari este impresia cum ca stiam deja ce se va intampla. Sigur ati auzit deseori “Am stiut” sau “Ti-am zis eu”. Avem doar impresia ca stiam dinainte ce se va intampla insa in realitate nu exista nici o dovada obiectiva care sa sustina faptul ca am fi putut sti acest lucru. E posibil sa ne fi dorit un astfel de rezultat, sa fi sperat ca acela sa fie, insa nu aveam cum stii dinainte. In plus, ne concentram doar pe aceasta intamplare, ignorand toate precedentele in care am avut asemenea premonitii si ele nu s-au indeplinit. O astfel de biasare ii face pe unii oameni sa aiba convingerea ca au anumite perceptii extrasenzoriale.

Disponibilitatea euristica:
Aceasta capcana psihologica este cea care ne face sa credem ca un eveniment particular poate avea loc, si mai mult decat atat sa supra-apreciem incidenta acestuia. Daca vedem producerea unor astfel de evenimente la stiri, cum ar fi prabusirea unui avion sau contactarea bolii Ebola, avem impresia ca probabilitatea ca noi sa fim implicati in astfel de lucruri neplacute este foarte mare. Asta desi statistic probabilitatea unui accident cu victime de exemplu, este de 9.4 ori mai mare in cazul unui drum cu masina decat a unui zbor cu avionul (mediafax.ro).

Efectul Actor-Observator:
Aceasta este poate cea mai comuna biasare sociala. Ea consta in faptul ca atunci cand suntem actori intr-un eveniment, avem tendinta sa asociem cauzele evenimentului unor factori situationali, pe cand atunci cand suntem observatori, asociem aceleasi cauze unor caracteristici ale actorului. De exemplu daca suntem actori intr-un accident cu masina, vom crede ca ceea ce a dus la producerea accidentului au fost factori de genul: soarele care ne-a orbit, franele care nu au prins bine; in schimb daca suntem martori la acel accident vom spune ca cel de la volan a condus iresponsabil, cu o viteza prea mare, sau fara grija deci factori care tin de actor, nu de situatie.

Corelatia iluzorie:
Superstitiile sunt reprezentative pentru aceasta biasare: adica asociem doua evenimente care au loc in acelasi timp, sau sunt succesive in timp, dar care obicetiv nu au nici o legatura intre ele. Exemple: dureri de articulatii dimineata si apoi ploaie in timpul zilei, spunem ca atunci cand ne dor articulatiile e semn ca va ploua. Sau daca dorim un anumit rezultat la zaruri si suflam peste ele, iar rezultatul este cel dorit, vom crede ca asta a determinat rezultatul bun.

Efectul Barnum despre care am mai scris AICI

Eroarea Gambler:
Eroarea aceasta se refera la faptul ca avem tendinta sa credem ca un eveniment va avea o anumita incidenta in functie de incidenta pe care a avut-o deja. Adica daca acel eveniment s-a intamplat mai des sau mai rar decat norma, pe viitor se va intampla la fel de rar / des sau chiar pe dos. De exemplu la jocul de ruleta, daca iese consecutiv rosu de mai multe ori, putem paria pe negru pe principiu ca sansele sa iasa din nou rosu sunt mici. Gresim deci foarte usor daca nu consideram fiecare eveniment independent de altele.

Pentru a evita astfel de biasari trebuie in primul rand sa le cunoastem. Apoi sa facem o analiza obiectiva, cautand dovezi clare.

marți, 28 octombrie 2014

Comportamentul sfidator al copiilor



Daca copilul dumneavoastra are un comportament sfidator, inainte de toate, ca adulti rationali ce suntem, ar trebui sa analizam ce se afla in spatele acestui comportament si ar fi indicat sa ne intrebam:


  • Se simte neimportant?
  • Ii este imposibil sau foarte greu sa-si exprime starea?
  • Simte ca nu e in mediul lui, se simte inconfortabil din acest punct de vedere, al contextului in care se afla?
  • E coplesit de teama sau furie?
  • Nu stie cum sa-si gestioneze o eventuala teama sau stare de furie?
  •  Ii lipseste increderea in adulti? (Asta poate fi cauzata de un atasament nesecurizant-despre care am discutat pe larg AICI
  • Nu stie cum sa reactioneze la o situatie noua?
  • Este tensionat, obosit, infometat?
  • Are nevoie de ajutor?


In concluzie, inainte de a reactiona la comportamentul celui mic, ar fi bine sa ne intrebam ce se intampla cu el, ce-l face sa se comporte intr-o asemenea maniera si ce incearca defapt sa ne transmita.